Takabanis

Takabanis Blog

Month: August 2015

Filtrul TKH2S care elimină hidrogenul sulfurat

Mirosul urât, de ou clocit, al apei este cauzat de prezența în acea apă a unui gaz numit hidrogen sulfurat. În afară de mirosul urât pe care îl degajă, hidrogenul sulfurat este coroziv pentru instalații, pătează obiectele sanitare și coclește argintăria.

Takabanis introduce pe piața românească cel mai compact sistem de tratare a apei contaminată cu hidrogen sulfurat.

 

Despre hidrogenul sulfurat

Hidrogenul sulfurat (H2S) sau acidul sulfhidric este un acid anorganic slab, care în stare pură se întâlnește sub forma unui gaz incolor, inflamabil și toxic. Substanța ajunge în apă, în principal din cauza bacteriilor care trăiesc în medii cu puțin oxigen. Într-unele ape subterane, H2S provine din descompunerea resturilor de plante.

Filtrul TKH2S care elimina hidrogenul sulfurat

Desulfovibrio vulgaris convertește sulful în H2S

 

Dintre efectele neplăcute ale hidrogenului sulfurat, amintim:

  • instalațiile fabricate din oțel, cupru, sau alamă sunt corodate prin expunere îndelungată la acest gaz.
  • cafeaua și ceaiul preparate cu apă contaminată cu hidrogen sulfurat vor fi decolorate și vor avea un gust mai puțin plăcut.
  • substanța poate fi cauza petelor galbene sau negre de pe obiectele sanitare.
  • pentru cei ce dețin un sistem de dedurizare a apei cu rășină cationică: în concentrații mari, hidrogenul sulfurat poate strica rășina cationică.

Filtrul TKH2S care elimina hidrogenul sulfurat

 

Metoda depășită de tratare a apei cu hidrogen sulfurat

Pentru eliminarea hidrogenului sulfurat nu este suficient un filtru cu cărbune activ și până acum, era necesară adoptarea unui sistem mai complex, cu mai multe componente. Metoda are ca primă fază colectarea apei într-un vas de stocare în care apa va intra în contact cu clorul. Pentru funcționarea corectă a clorinării, sunt necesare alte două componente speciale: o pompă pentru introducerea clorului și un debitmetru care măsoara cantitatea de apă din vas. După ce apa este aerată cu un injector special, ea circulă spre un filtru automat cu cărbune activat, care elimină clorul din apă. Abia după aceea, apa ajunge în locuință.

După cum se poate vedea, acest mod de desulfurare a apei implică o cheltuială mare din cauza numeroaselor componente și în plus, necesită o suprafață mare.

 

Filtrul de desulfurare TKH2S

Noutatea filtrului TKH2S constă în faptul că elimină hidrogenul sulfurat, fierul și manganul din apă la fel de eficient ca sistemul complex descris mai sus, dar având un preț aproximativ la jumătate și dimensiuni mult mai reduse.

Filtrul TKH2S se bazează pe o tehnologie inovatoare de injectare a aerului; aerul stă sub presiune în interiorul filtrului și oxidează sulful și fierul.

  • Filtrul TKH2S care elimina hidrogenul sulfurat

    Secțiune a filtrului TKH2S

    Pentru a înțelege cum funcționează sistemul, trebuie să urmărim schema: inițial, filtrul conține cuarț, mediul catalitic și se umple automat cu aer.

  • Apa trece mai întâi prin camera de aer, apoi prin mediul catalitic, fiind colectată prin tubul central al sistemului.
  • Prima etapă a tratării este oxidarea sulfului și a fierului, care este realizată de aerul aflat sub presiune. Datorită oxidării sulfului, apa își pierde mirosul neplăcut și proprietățile dăunătoare amintite mai sus.
  • Fierul oxidat este reținut de mediul catalitic, a doua etapă a tratării. Deoarece nu mai este în niciun fel dăunătoare după acest tratament, apa circulă mai departe în locuință.

Datorită automatizării, filtrul se regenerează singur, eliminând sulful și fierul în canalizare.

Puteți găsi filtrul TKH2S aici:
http://www.takabanis.ro/cumpara/filtru-desulfurare-deferizare-demanganizare-tkh2s-50l-532

Dezinfectia apei folosind clor si efectele asupra sanatatii

Dezinfecția apei cu clor

După cum bine știm, apa de rețea din România este dezinfectată cu clor și multă lume se întreabă dacă, într-adevăr, clorinarea apei poate fi periculoasă. Răspunsul foarte scurt, este că da, poate fi, iar în cele ce urmează vom discuta riscurile consumului apei cu clor.

Dezinfectia apei folosind clor si efectele asupra sanatatii

Este firesc să ne întrebăm de ce este dezinfectată apa folosind clor, dacă acesta poate fi periculos. Acest lucru se datorează avantajelor acestei metode. Dezinfectia apei cu clor a dus la îmbunătățiri majore ale sănătății publice în țările care au adoptat-o, începând cu a doua jumătate a secolului XX. Principalele avantaje ale tratării apei de rețea cu clor sunt:

  • Este eficientă împotriva multor microorganisme patogene.
  • Clorinarea este mai ieftină comparativ cu tratarea cu raze UV sau ozonarea.
  • Clorul persistă în apă și după tratarea inițială și astfel, efectul dezinfectant este prelungit.

 

Efectele asupra sănătății

Cu toate acestea, dezinfectia apei folosind clor are și un dezavantaj major și anume, posibilitatea de a avea efecte grave asupra sănătății. Au trecut deja peste 40 de ani de când s-au descoperit pentru prima dată produșii secundari ai clorinării apei. Acești produși secundari apar prin interacțiunea clorului cu unele substanțe organice din apă. Formarea lor depinde de muți factori, printre care: tipul de compuși ai clorului folosiți, doza, pH-ul, temperatura, sursa apei și cantitatea de substanțe organice.

Studiile științifice din ultimii ani au identificat corelații între produșii secundari rezultați din dezinfectia apei și câteva tipuri de cancere, precum și câteva afecțiuni apărute în timpul sarcinii.

  • Cei mai comuni produși secundari ai dezinfecției sunt trihalometanii (THMs, pe scurt). Aceștia sunt substanțe volatile la care oamenii pot fi expuși nu numai prin ingerare, dar și prin inhalare și absorbție dermică, în timpul dușului. Contactul cu produșii secundari ai dezinfecției în timpul dușului este asociat cu un risc ridicat de cancer la vezica urinară, după cum a arătat un studiu din 2007.
Dezinfectia apei folosind clor si efectele asupra sanatatii

Produși secundari ai dezinfecției

  • Mai multe sudii au descoperit o asociere pozitivă între consumul apei cu produși secundari ai dezinfecției și riscul de cancer colorectal (de colon și rectal).
  • O cercetare din 2009 a concluzionat că există o corelație între consumul apei clorinate de către gravide și apariția afecțiunii numită restricționarea creșterii intrauterine (pe scurt, RCI). RCI poate provoca complicații pe parcursul sarcinii dar și după aceea. Afecțiunea poate pune în pericol viața copilului.

Dezinfectia apei folosind clor si efectele asupra sanatatii

 

Soluții pentru declorinare

Faptul că apa a fost dezinfectată cu clor, înseamnă că ea deja nu mai este contaminată și poate fi declorinată acum la punctul de intrare în casă, fără probleme.  Un filtru automat cu cărbune activ poate elimina cu succes clorul și produșii secundari periculoși. Procesul este format din două etape:

  1. Transportul intern prin porii cărbunelui.
  2. Reținerea contaminantului pe suprafață.

Cărbunele activ reține fizic produșii secundari periculoși în pori de dimensiuni foarte mici, în timp ce clorul și compușii săi reacționează chimic. Ca urmare a reacțiilor, compușii sunt transformați și apa nu va mai avea gust și miros de clor.

Puteți găsi un filtru automat cu cărbune activ, precum și mai multe detalii, aici:

http://www.takabanis.ro/cumpara/filtru-automat-tkcaze-20-clak-sua-363

 

Nitrații din apa potabilă

Sursele nitraților în apa potabilă

Azotul (numit și nitrogen) este nutrientul cel mai folosit în producția agricolă și în grădinărit. Îngrășămintele conțin și ionul numit nitrat (NO3-), care este foarte ușor purtat de apă în interiorul solului. Ploile și irigațiile abundente pot purta nitratul sub nivelul rădăcinilor plantelor și acesta poate ajunge în pânza freatică.

Îngrășăminele nu sunt singura sursă a nitratului din sol, bacteriile tarnsformând azotul regăsit în organismele în descompunere în nitrat.

Nitratii din apa si efectele asupra sanatatii

 

Efectele nitraților și nitriților asupra sănătății

În cazul în care apa de puț conține nitrați, aceștia nu pot fi depistați prin culoarea, mirosul sau gustul apei. Este foarte recomandată testarea apei pentru locuințele cu femei gravide sau sugari, deoarece sunt cei mai vulnerabili la efectele nitraților.

  • Principalul pericol pe care îl prezintă nitrații din apa pentru sănătate vine, ca urmare a transformării nitraților în nitriți de către sistemul digestiv. Acest lucru se întâmplă datorită microflorei și a enzimelor din sistemul digestiv. Nitriții oxidează fierul din hemoglobină pentru a forma methemoglobină, care nu are capacitatea de a purta oxigen. În acest fel, apare methemoglobinemia, o afecțiune gravă caracterizată prin faptul că sângele nu transportă suficient oxigen celulelor. În cazul copiilor aflați în primul an de viață, afecțiunea se numește „boala albastră” deoarece venele și piela se albăstresc din cauza lipsei de oxigen.

Nitratii din apa si efectele asupra sanatatii

  • Feții sunt la rândul lor expuși riscului de neoxigenare suficientă a țesuturilor și în cazul lor, se poate întâmpla ca un organ sau mai multe să nu se dezvolte suficient (hipotrofie).
  • Atât metabolismul mamei, cât și cel al fătului pot fi perturbate de nitriți. Se poate ca iodul să nu mai fie metabolizat la fel și glanda tiroidă să fie perturbată, ducând la dezechilibre.   

După primul an de viață, majoritatea copiiilor dezvoltă abilitatea de a transforma methemoglobina la loc în hemoglobină.

  • În anumite condiții, nitrații și nitriții pot forma nitrozamine cu potențial cancerigen.

Tratarea apei care conține nitrați

În cazul în care testele arată că apa conține nitrați, o putem trata în două moduri: prin osmoză inversă sau prin schimbul de ioni realizat de un denitrificator.

În cazul osmozei inverse, se aplică presiune apei pentru a o trece printr-o membrană semipermeabilă cu o finețe de circa 0,001 microni, care reține impuritățile. Nitratii din apa sunt reținuți în proporție de 85-95%, în funcție de presiunea aplicată apei, a calității inițiale a apei și a temperaturii apei.

Sistemele de osmoză inversă mai filtrează și sărurile, particulele în suspensie, amoniul, plumbul, ș. a. În acest articol puteți găsi mai multe informații despre osmoza inversă și aici puteți găsi un sistem de vânzare:

http://www.takabanis.ro/cumpara/purificator-apa-6-trepte-prin-osmoza-inversa-204

Un denitrificator se bazează pe același principiu ca sistemele care tratează apa dură (dedurizatoarele) și anume, pe schimbul de ioni. Acest schimb este realizat de o rășină specială, iar, pentru denitrificare, ionii de nitrat și cei de sulfat sunt înlocuiți în apă cu ioni de clorură. Rășina reține ionii de nitrat și de sulfat până în momentul în care are loc spălarea automată.

Puteți găsi un astfel de sistem de denitrificare aici:

http://www.takabanis.ro/cumpara/denitrificator-nwno25-clack-sua-cabinet-479

 

Lampa UV ca metoda de tratare a apei infectate

Principalele surse de microorganisme

Principala sursă a bacteriilor și a parazițiilor în apă o reprezintă materiile fecale de origine animală sau umană. Apa din subteran poate fi contaminată prin scurgeri de la ferme, sau de la orice alt spațiu aflat pe pământ unde sunt ținute animale. Apa mai poate fi contaminată cu patogeni prin scurgeri din fose septice defecte, sau din canalizare.

Un alt tip de bacterii pot fi cele feruginoase care trăiesc in medii cu mult fier.

Apa netratată poate conține bacterii al căror mediu natural este apa, dar apa poate fi contaminată și cu bacterii care se află în mod natural în sol și respectiv, bacteriile plantelor. Astfel, în cazul unei inundații, un puț poate fi infectat (ca în acest caz din presă).

Puțurile sunt adesea contaminate cu patogeni dacă nu au carcase sau capace etanșate, situație întâlnită mai des în rândul puțurilor mai vechi. În puțurile mai vechi, săpate manual, la care este folosită cărămida sau piatra, pot pătrunde insecte sau rozătoare, care sunt la rândul lor o sursă de contaminare cu microorganisme.

Lampa UV ca metoda de tratare a apei infectate

Cryptosporidium

Depistarea microorganismelor în apă

Apa contaminată cu bacterii nu își schimbă aspectul, gustul sau mirosul și singura modalitate sigură de a depista bacteriile este prin intermediul testării. Pentru puțurile de uz privat recomandăm ca apa să fie testată:

  • cel puțin o dată pe an
  • în momentul în care se construiește un nou puț
  • după ce au fost reparate puțul sau pompa, rezervorul, instalațiile sau alte componente. În momentul în care sistemul a fost desfăcut, este posibil ca bacteriile să fi pătruns
  • după ce puțul a fost inundat

Ar costa mult și nu ar fi eficient ca apa să fie testată pentru fiecare microorganism în parte. În schimb, se testează pentru totalul de bacterii coliforme din apă. Cu excepția câtorva tipuri de E. coli,  majoritatea coliformelor sunt inofensive. Aceste bacterii sunt relativ ușor de depistat și sunt indicatori pentru bacteriile periculoase, acestea din urmă reacționând la tratare într-un mod asemănător cu coliformele. Prin monitorizarea bacteriilor coliforme, se pot face estimări cu privire la numărul bacteriilor periculoase.

Lampa UV ca metoda de tratare a apei infectate

Giardia lamblia

Efectele asupra sănătății

Efectele nocive asupra sănății variază în funcție de microorganismul în discuție:

  • Cryptosporidium – provoacă diaree, stare de vomă și crampe
  • Giardia lamblia – provoacă giardioză, ale cărei simptome sunt diareea, crampele, pierderea apetitului și greața
  • Legionella – provoacă legioneloză, care poate lua o formă gravă ce produce pneumonie
  • Escherichia coli – câteva tipuri ale acestei bacterii provoacă crampe, diaree și stare de vomă
  • Enterococi – pot provoca infecții ale tractului urinar și endocardită
  • Pseudomonas Aeruginosa – poate provoca infecții periculoase, ale tractului urinar sau pneumonie, printre altele

Sterilizatoarele cu ultraviolete (UV)

Raportat la costuri, lampa UV este considerată cea mai eficientă metodă pentru tratarea microorganismelor patogene din apa de uz casnic. Ultravioletele sunt comune în natură, iar la o anumită lungime de undă, pot distruge ADN-ul microorganismelor, eliminându-le, astfel, capacitatea de reproducere. Cu alte cuvinte, o lampa UV nu omoară direct microorganismele, dar, ele mor în câteva ore, acesta fiind ciclul lor de viață. Datorită faptului că ele nu se mai pot reproduce, nu mai sunt nici periculoase sănătății.

Lampa UV ca metoda de tratare a apei infectateO lampa UV se montează după sistemul de dedurizare, pe țeava prin care intră apa, înainte de orice ramificație, pentru a trata apa în totalitate. La instalarea unui sterilizator UV este obligatorie dezinfectarea puțului și a întregii instalații din casă, pentru succes maxim.

Este recomandat ca lampa sistemului să fie schimbată o dată la un an, deoarece razele UV nu sunt vizibile ochiului liber și de aceea, nu se poate determina dacă lampa mai este eficientă.

  • Sistemele cu lămpi UV protejează foarte bine împotriva tuturor microorganismelor amintite mai sus, acționând cu succes în 99,99% din cazuri.
  • Sistemul consumă doar energie electrică, proporțional cu puterea lămpii, care, de obicei, nu depășește 60W.
  • Sterilizatoarele sunt o soluție preferată și pentru că nu introduc chimicale în apă (precum clorul) și nu alterează calitatea apei, ceea ce înseamnă că nu există efecte secundare nocive.
  • Este foarte important de înțeles faptul că apa nu poate fi tratată cu succes de un sterilizator UV dacă în ea există turbiditate (particule în suspensie). Razele UV nu ar putea ajunge la microorganismele care ar fi practic adăpostite de particulele în suspensie.

De aceea, se recomandă ca pe instalație să fie montat un filtru de sedimente și un dedurizator, înainte de a fi montată lampa.

Puteți găsi un sterilizator UV de 55W, precum și mai multe detalii aici:

http://www.takabanis.ro/cumpara/sterilizator-uv-55-w-193

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén